Romania, in prim-planul proiectului de reforma a Uniunii Europene

Romania, in prim-planul proiectului de reforma a Uniunii Europene

Europarlamentarul Adrian Severin lucreaza, alaturi de un coleg francez, la partea privind impartirea puterii in Parlamentul European

Adrian Severin, presedintele grupului parlamentar al PSD la Strasbourg si Bruxelles, a fost desemnat, alaturi de eurodeputatul francez Alain Lamassoure (Uniunea pentru o Miscare Populara, membru PPE-DE), raportor pentru crearea proiectului marii reforme a UE, in cadrul Comisiei pentru Afaceri Constitutionale a Parlamentului European. Din acest grup exclusivist mai fac parte Elmar Brok (Germania, Uniunea Crestin Democrata, membru al PPE-DE), Enrique Baron Crespo (Spania, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, membru al grupului socialist), Andrew Duff (Marea Britanie, Partidul Liberal Democrat, membru ALDE), in calitate de observatori la Conferinta Interguvernamentala a UE. Redam in continuare prima parte a interviului acordat de Adrian Severin ziarului ZIUA, ce detaliaza implicarea celor trei institutii principale ale UE – Comisia Europeana, Consiliul European si Parlamentul European – in procesul de reforma a Uniunii, subliniind prezenta Romaniei, in prim plan, in cadrul acestui proiect.

Care sunt in prezent problemele Uniunii Europene? Cum s-a ajuns la criza institutionala prin care trece actualmente blocul comunitar?

La ora actuala, problema fundamentala a Uniunii Europene este reforma interna. Uniunea se afla intr-o adevarata criza institutionala, care se reflecta si in criza de crestere, in criza de eficienta, in criza decizionala. S-a incercat sa se depaseasca aceasta criza, care are doi factori de influenta: globalizarea si extinderea. Institutiile UE nu mai sunt eficiente in conditiile globalizarii si in conditiile extinderii. Deci amandoua cer aceasta reforma si amandoua au bagat UE in criza institutionala. S-a incercat sa se raspunda problemei prin adoptarea Constitutiei. Constitutia s-a blocat, iar acum Presedintia germana a incercat sa deblocheze procesul intr-o maniera usor nedemocrata, fie vorba intre noi, incercand sa prezinte aceeasi Marie cu alta palarie. De fapt, o alta formula decat cea respinsa in doua tari. Este foarte adevarat ca in cele doua tari (Franta si Olanda) nu Constitutia a fost respinsa, ci au fost respinse guvernele care au prezentat-o. Formal insa ceea ce s-a respins a fost Constitutia, iar acum se incearca astfel incat, pastrandu-se substanta acelui document, sa se gaseasca solutii spre a adopta masurile necesare deblocarii crizei institutionale.

Pentru asta s-a creat o conferinta interguvernamentala, care are pe agenda ei, printre altele, subiectul cel mai delicat care este impartirea puterii intre statele membre, astfel incat, pe baza acestei impartiri de putere, sa se ajunga la un mecanism de echilibru politic apt la a duce la deciziile dorite in timp util. Problema impartirii puterii, lucru care este cel mai dificil proces intr-o negociere, se pune la trei paliere, in cele trei institutii principale. In Consiliu, impartirea puterii se realizeaza prin modalitatea de vot. Mai exact, la ora actuala, fiecare tara are cate un numar de voturi diferit, care a fost negociat la timpul potrivit. Acum se pune problema a se inlocui aceasta formula de numar de voturi care rezulta dintr-un adevarat targ, printr-o formula care sa combine numarul de state care sustin o anumita decizie cu numarul de cetateni reprezentati de statele respective. In felul acela se va imparti, practic, puterea intre state pe principiul dublei majoritati in luarea deciziilor, respectiv numar de state si numar de cetateni. La nivelul Comisiei, puterea se va imparti prin alocarea comisarilor. Si, probabil, nu vom mai avea o tara, un comisar, ci vom avea mai putini comisari. Probabil ca niciodata o tara nu va avea doi comisari concomitent, insa vor fi state care vor ramane fara comisari. Eventual, vor fi comisari cu puteri de decizie si comisari consultativi, asistenti, fara portofolii. In ce priveste a treia institutie, Parlamentul, aici puterea se imparte prin numarul de mandate parlamentare alocat fiecareia dintre tari.

Puteti detalia modul in care ar putea fi reconfigurat algoritmul membrilor Parlamentului European?

Aici apar o serie de probleme pentru ca cel mai simplu mod de alocare a mandatelor ar fi pe baza principiului un om egal un vot, deci fiecare stat are un numar de votanti in electoratul lui si proportional cu numarul de votanti se impart locurile in Parlament. Asta face insa ca state mari sa aiba un numar foarte important de mandate, in timp ce statele mici sa aiba un numar nesemnificativ de mandate. Cu atat mai mult problema asta apare cu cat trebuie sa limitezi numarul total al parlamentarilor in asa fel incat Parlamentul sa fie functional. S-a decis ca numarul total sa fie 750, deci, daca am aplica principiul proportionalitatii directe – un om egal un vot – am ajunge ca statele cele mai mici, Malta sau Cipru, sa aiba zero virgula cateva procente parlamentari si atunci am rotunji la un mandat, ceea ce inseamna ca mai mult de un partid nu poate fi reprezentat, in conditiile in care toate aceste state au mai mult de un partid important. Deci ar face complet neinteresanta campania pentru alegerile europarlamentare, ar face neinteresant Parlamentul European in tarile respective. De asemenea, se pune problema cum sa faci ca intre diversele subgrupuri nationale din Parlamentul European sa se realizeze un echilibru care sa duca in final la luarea deciziilor. Deci, problema este foarte complicata. Asta inseamna sa dai tarilor celor mai mari un numar de mandate mai mic decat dimensiunea lor in ansamblu, tarilor celor mai mici un numar de mandate mai mare decat ar indica proportia lor in ansamblu si abia dupa aceea sa vezi cum redistribui restul mandatelor de asa maniera incat sa nu ajunga o tara mijlocie sa aiba mai multe mandate decat o tara mare. Problema care se pune este sa se asigure si un tip de reprezentativitate nationala suficient de semnificativ si stimulativ si, in acelasi timp, sa existe un tip de echilibru national politic, astfel incat sa se poata ajunge la decizii, si nu numai sa se blocheze decizii. Problema aceasta a facut obiectul unor indelungi negocieri si in cadrul Consiliului European, si in Parlamentul European, care nu au dus nicaieri pana in prezent. Acum suntem in situatia de a trebui sa luam o decizie. Ar fi firesc ca aceasta decizie sa fie luata inainte de alegerile proxime care urmeaza sa aiba loc in 2009.

Cum este afectata Romania de aceasta impartire a puterii intre statele membre UE?

Cele mai citite articole

Romania este mai putin afectata de impartire, in mod direct, pentru ca, fiind o tara de dimensiuni singura cu adevarat mijlocie – cea mai mare dintre tarile mici si cea mai mica dintre tarile mari – indiferent de formula matematica ce se va alege, ea va ramane cu acelasi numar de locuri, de mandate. Interesul Romaniei priveste insa echilibrul intre celelalte, pentru ca ea va trebui, intr-un Parlament bine echilibrat, sa faca diverse aliante pentru a-si promova diferitele prioritati. Si atunci, chiar daca din calcul ea nu iese afectata direct, poate iesi afectata indirect. Ceea ce s-a stabilit la ultimul Consiliu European a fost ca, la conferinta interguvernamentala, primele doua paliere – Consiliul European si Comisia Europeana – sa fie lasate pentru a fi tratate de catre conferinta, iar in ceea ce priveste al treilea palier, Parlamentul, sa fie transferata problema Parlamentului insusi, cerandu-i-se sa ia el o decizie pe care apoi sa o transmita conferintei interguvernamentale, in asa fel incat conferinta, intr-o forma sau alta, sa o includa in viitorul tratat constitutional. Potrivit ultimelor decizii, Parlamentul european va fi implicat in tot acest proces printr-un numar de cinci parlamentari. Trei vor fi observatori, reprezentantii nostri permanenti la conferinta interguvernamentala si acestia sunt Elmar Brook, presedintele comisiei de politica externa din Germania (Partidul Popular European), spaniolul Enrique Baron Crespo, din partea socialistilor, fost presedinte al Parlamentului European, si britanicul Andrew Duff, reprezentant al Partidului Liberal-Democrat. Acestora trei li se adauga doi parlamentari, unul socialist si unul popular, care nu sunt observatori, ci practic vor face partea care priveste compozitia Parlamentului European, sau impartirea puterii in Parlamentul European. Si acestia sunt Alain Lamassoure, francez, reprezentant al Partidului Popular, fost ministru de Finante si fost ministru pentru Afaceri Europene in Franta si cu mine, social-democrat. Dupa parerea mea, asta este o chestie cu totul exceptionala, foarte onoranta pentru Romania si foarte utila in plan practic. Pentru ca, indiferent de rezultat, intrucat daca a existat un esec in trecut asa poate sa fie un esec si acum, faptul ca intri intr-un grup atat de mic si select – in care, chiar daca spunem ca suntem europeni cu totii, criteriul national este respectat si in care, intotdeauna, natiunile mari sunt reprezentate, si n-o sa se ia decizii importante fara participarea Germaniei, Frantei, Marii Britaniei, Spaniei sau Italiei – este un lucru special, dupa parerea mea.

Deci cei cinci vor fi responsabili de acest proiect privind reforma Uniunii Europene…

Practic, ei vor fi din partea Parlamentului European responsabili de proiectul marii reforme a Uniunii, dintre care primii trei sunt observatori, si sigur, vor avea dreptul de a lua cuvantul in cadrul conferintei interguvernamentale, iar ceilalti doi au o misiune mult mai concreta si substantiala, aceea de a propune formula pentru reforma Parlamentului European, pentru impartirea mandatelor intre tari. Ei spun compozitia nationala a Parlamentului European. Evident ca propunerea noastra va trebui aprobata de Parlament, apoi se transmite conferintei interguvernamentale si acolo vom urmari maniera in care solutia respectiva este acceptata si racordata, pentru ca ea va trebui racordata, intr-un fel sau altul, la Tratatul european, trebuind sa aiba valoare juridica obligatorie pentru toate tarile membre.

Aveti deja o schita a acestui proiect?

Acest mandat a fost stabilit la inceputul verii. Noi am lucrat pe perioada verii, lucreaza si secretariatul, am dat cateva principii, cateva formule. Din pacate, in Romania pare ca nimeni nu este interesat de acest subiect. Macar ca sa sublinieze ca Romania este implicata in primul rand al reformei Uniunii Europene, in cazul acestei crize institutionale. Asta este prima prioritate adevarata a UE si dupa asta vin problema energetica, problema Turciei. De modul in care se stabileste aceasta impartire a puterii si prin asta se realizeaza mecanismul de decizie, in functie de asta stim ce putem face in continuare: cum se vor aloca banii statelor, cum se aduna bondurile, cu cine ne mai extindem, cum impingem inainte politica energetica sau politica de ajutor pentru dezvoltare. Este o chestiune foarte importanta si din aceasta cauza am facut aceasta prezentare, ca sa se inteleaga unde suntem. Mi se pare foarte importanta pentru noi, ca tara, pentru ca stim ca Romania abia a intrat in UE, ca n-a reusit sa faca o figura exceptionala pana in acest moment, ca nu este cea mai influenta tara acolo si faptul ca, in ciuda acestor elemente de ramanere in urma noi ne aflam in prim-plan. Am fost sunati de diversi ministri, de secretari de stat, alti oameni politici importanti, guvernul francez vrea sa ne invite pe toti cei cinci, sa dea o masa in onoarea noastra, acum, la inceputul sesiunii. Si, mai ales, ne cauta pe Alain Lamassoure si pe mine pentru ca noi trebuie sa venim cu o propunere si apoi sa o sustinem impreuna cu ceilalti. De aceea mi se pare evident ca romanii trebuie sa stie ce probleme framanta UE in acest moment si ca suntem si noi pe acolo.

Sigur ca trebuie cunoscute aceste lucruri. Nu ca atunci cand erati la OSCE si nimeni nu scria nimic.

Apropo de OSCE, oameni care sunt militanti cu functii in partid, in Bucuresti, vorbind cu ei recent, ei nu stiau ca am fost presedinte al Uniunii parlamentare a OSCE.

Cele mai citite articole

CATEGORIE
Distribuie articolul:

Comentarii la articol

Wordpress (0)
Disqus (0 )